Jan Kroupa: Fundraisingul nu este despre bani, ci despre implicarea oamenilor într-o cauză

 

 

 

Jan are peste 20 de ani de experiență ca trainer, cercetător și ca și consultant în filantropie, mobilizarea resurselor, leadership și managamentul organizațiilor din cadrul societății civile din mai multe țări din lume, mai ales din Europa Centrală și de Est. Este co-fondator al Czech Fundraising Center și Directorul NETT - the Civil Society Think Tank. Este de asemenea membru în boardurile unor organizații neguvernametale din regiunea Europei Centrale și de Est, scriitor de piese de teatru, păpușar și muzician.

 

În comparație cu „altruismul”, care a fost introdus de Auguste Comte abia în secolul al XIX-lea, termenul „filantropie” este mult mai vechi. Cuvântul a fost inițial folosit de Aeschylus în tragedia Prometheus Bound, în secolul al V-lea înainte de Hristos. Acesta combină două cuvinte, „Philein” și „Anthropos” și este cel mai adesea tradus ca „iubire față de rasa umană”.

 

În decursul ultimului deceniu, termenul a fost redus la înțelesul de „act de caritate”, iar în zilele noastre cel mai adesea se referă la orice tip de suport necesar unei cauze sociale, de la financiar la simplul gest de a te oferi ca voluntar.

 

 

Valoarea. Donatorii sunt atrași de ea și tind să sprijine ceea ce rezonează cu ei sau le reflectă valorile.

 

 

Mobilizarea resurselor este un cuvânt mai pretențios pentru „fundraising”, cu accent pe faptul că fundraisingul nu este despre bani, ci despre implicarea oamenilor într-o cauză, despre construirea unor relații bazate pe încredere, deschidere și performanță.

 

Nicio schimbare pozitivă în societate nu poate avea loc fără un grup de oameni dispuși să facă acest lucru posibil. Acest progres – fie că vorbim despre o inițiativă informală sau formalizată în activitatea unei organizații non-profit – necesită resurse: umane, financiare, materiale, informaționale etc.

 

 

Fundraising leadership se referă la capacitatea de a transpune viziunea unei anumite schimbări în mobilizare și de a organiza resursele necesare pentru a transforma această schimbare în realitate.

 

 

Desigur. Inițiativele caritabile sunt într-un proces de creștere și de maturizare peste tot în lume, așadar este natural ca această cultură de a dona să crească și să se maturizeze la rândul ei. Nu îndrăznesc să judec dacă suntem – ca oameni – mai generoși astăzi, mai mult decât înainte. Probabil că nu. Dar dacă restrângem întrebarea la ceea ce înseamnă donații caritabile, putem vedea o clară tendință față de ultimul deceniu: tot mai mult generozitatea noastră a fost exprimată prin donarea către cauze caritabile.

 

 

Să nu uite că orice mediu pe care îl creează pentru a facilita sau a atrage donații online nu este decât o unealtă, oricât de folositoare ar fi ea. Nu reprezintă însă o campanie proprie, nu reprezintă publicul lor, nici forma de comunicare sau strategia de fundraising. Ei se vor afla în aceeași luptă de a aduna oameni pentru a face lumea un loc mai bun, de a-i face să le pese și de a-i face să creadă că schimbarea este posibilă și merită.

Nu consider că este cazul. Deși, desigur, corporațiile reprezintă o importantă sursă de venit caritabil. Totuși oamenii sunt cei care iau deciziile într-o corporație, așadar văd aceste companii ca pe niște “valeți”, pe care oamenii care au decis să susțină o cauză caritabilă îi folosesc pentru a face aceste donații. Oamenii au relațiile lor cu alți oameni, oamenii au încredere în alți oameni, ei oferă altora. Așadar, nu este vorba despre a convinge o companie, ceea ce trebuie să faci este să îi abordezi pe cei care iau deciziile cheie într-o corporație.